ADĂP'OST, adăposturi, s.n. Loc ferit; construcţie făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăposteste cineva. ◊ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire. A da cuiva adăpost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. - Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum.
Sursă : DEX'98 (823)  - ana_zecheru

ADĂP'OST s. 1. v. asezare. 2. culcus, sălas, (înv. si reg.) strat, (Transilv.) cotrog. (~ pentru animale.) 3. v. găzduire. 4. azil, refugiu, scăpare, (înv.) năzuinţă, (fig.) liman. (Îsi caută departe un ~.) 5. (înv. si pop.) scuteală. (Intră la ~, ca să nu-l plouă.) 6. (pop.) fereală. (La ~ de orice priviri.)
Sursă : Sinonime (170936)  - siveco

adăp'ost s. n., pl. adăp'osturi
Sursă : DOR (220285)  - siveco

ADĂP'OST ~uri n. 1) Loc ferit sau construcţie special făcută unde se poate refugia cineva în caz de ploaie, vânt etc. ◊ A se pune la ~ a) a se adăposti; b) a se feri de o neplăcere. 2) Încăpere special amenajată contra bombelor. ~ antiaerian. /<lat. ad appos[i]tum
Sursă : NODEX (321887)  - siveco